Una dintre cele mai remarcabile personalități culturale basarabene la intersecția secolelor XIX-XX precum și a perioadelor țaristă și interbelică a fost Albina Osterman. Soția primului gestionar de colecții și conservator al Muzeului Zemstvei guberniale din Chișinău [1], Franz Osterman, care i-a împărțit împreună bucuriile și mai ales greutățile slujirii culturale pentru posteritate. Chiar dacă numele Albinei, apare în prezent ici colo în publicațiile electronice și cele pe hârtie, personalitatea acesteia pentru contemporaneitate este cvasinecunoscută.
Fig. 1. Albina Osterman. Fotoportret executat în atelierul L. Grabovski. Anii `30, sec. XX.
Începând cu prima jumătate a secolului XIX din Basarabia în mod sistematic și prin diverse metode au început să fie adunate și achiziționate de către autoritățile țariste obiecte vechi, vestigii arheologice, tezaure monetare, manuscrise și cărți rare. În acest scop colaboratorii multor muzee din rusești erau special trimisi în gubernia basarabeană pentru a colecta exponate. Astfel timp de mai mult de o sută de ani spațiul pruto-nistrean a fost lipsit de o mare parte a patrimoniului cultural[2]. Probabil din această cauză, printre nobilii locali care dureau ca aceste bunuri culturale să rămână în țară, au apărut primii colecționari amatori, cum ar fi A. Ruppert, Natalia Sikard, Ioan Suruceanu, Iacob Lebzin, care au înființat primele muzee private și au organizat începând cu mijlocul secolului XIX mai multe expoziții de anvergură[3]. Însă toate aceste încercări de a închega o activitate muzeistică serioasă nu trecut examenul timpului, o bună parte pierzându-și urma în timpul Primului Război Mondial, iar restul în perioada celei de-a Doua Conflagrații de aceeași amploare.
