Una dintre cele mai remarcabile personalități culturale basarabene la intersecția secolelor XIX-XX precum și a perioadelor țaristă și interbelică a fost Albina Osterman. Soția primului gestionar de colecții și conservator al Muzeului Zemstvei guberniale din Chișinău [1], Franz Osterman, care i-a împărțit împreună bucuriile și mai ales greutățile slujirii culturale pentru posteritate. Chiar dacă numele Albinei, apare în prezent ici colo în publicațiile electronice și cele pe hârtie, personalitatea acesteia pentru contemporaneitate este cvasinecunoscută.
Fig. 1. Albina Osterman. Fotoportret executat în atelierul L. Grabovski. Anii `30, sec. XX.
Începând cu prima jumătate a secolului XIX din Basarabia în mod sistematic și prin diverse metode au început să fie adunate și achiziționate de către autoritățile țariste obiecte vechi, vestigii arheologice, tezaure monetare, manuscrise și cărți rare. În acest scop colaboratorii multor muzee din rusești erau special trimisi în gubernia basarabeană pentru a colecta exponate. Astfel timp de mai mult de o sută de ani spațiul pruto-nistrean a fost lipsit de o mare parte a patrimoniului cultural[2]. Probabil din această cauză, printre nobilii locali care dureau ca aceste bunuri culturale să rămână în țară, au apărut primii colecționari amatori, cum ar fi A. Ruppert, Natalia Sikard, Ioan Suruceanu, Iacob Lebzin, care au înființat primele muzee private și au organizat începând cu mijlocul secolului XIX mai multe expoziții de anvergură[3]. Însă toate aceste încercări de a închega o activitate muzeistică serioasă nu trecut examenul timpului, o bună parte pierzându-și urma în timpul Primului Război Mondial, iar restul în perioada celei de-a Doua Conflagrații de aceeași amploare.
Doar soții Osterman, având tot suportul baronului vizionar Alexandru Stuart, primul director al Muzeului Zemstvei, au reușit să prezinte un rezultat durabil în timp. Muzeul Zemstvei a devenit astfel instituția care s-a îngrijit de salvarea patrimoniul basarabean de la dispariție, un rol central avându-l în acest proces Albina Osterman prin întreaga sa activitate.
Când am început lucrul în calitate de custode fonduri MNEIN mi-am dat seama că instituția dispune de un patrimoniu impresionant – o moștenire calitativă a lucrului asiduu și zi de zi la completarea spectrului tematic al imaginii istorice a Basarabiei. Pe parcursul timpului am înțeles că baza primelor colecții, în contextul sistemului muzeal, a fost pusă într-o legătură interdependentă cu celelalte exponate. Sistematizarea colecțiilor de obiecte se observă în lucrul serios cu exponatele din depozitele instituției. Aproape jumătate de secol de activitate rodnică în spațiul cultural basarabean al primilor gestionari ai patrimoniului în muzeu nu au fost nici până acum evaluate pe deplin și la justa-i valoare. Cea mai sigură cale de înțelegere a adevăratelor valori muzeale este lucrul cu exponatele propriu-zise. Acestea relevă pe deplin sensurile impregante cu multă osârdie de primii muzeografi ai instituției și transmit, într-un mod absolut uimitor, în unele cazuri, chiar și emoțiile vremurilor de mult uitate.
Realizările în plan cultural al Albinei Osterman au fost consemnate prin distincțiile înalților oaspeți ce au vizitat Basarabia în momente distincte, cu adânci conotații sociale și politice.
Astfel, în vara anului 1914, pentru câteva ore, a întreprins o vizită în capitala guberniei basarabene, oprindu-se prin mai multe instituții politice, culturale și religioase Nicolai al II-lea, ultimul dintre țarii ruși. Informații despre acest eveniment găsim destul de puține însă fotografiile, care le putem observa încă prin colecțiile muzeale și arhive, ne relevă date destul de interesante. Evenimentul a fost pregătit din timp, atunci când în data de 9 noiembrie 1911 înaltul oaspete a dat acceptul pentru a fi înălțat monumentul înaintașului său - Alexandru I[4]. Astfel, peste trei ani, după slujba la Catedrala Ortodoxă acesta participat la dezvelirea monumentului în centrul Chișinăului.
Fig. 2. Vizita țarului rus Nicolai al II-lea la Muzeul Zemstvei guberniale din Chișinău, 3 iunie 1914.
Este semnificativ faptul că în cadrul scurtei sale vizite la Chișinău, Nicolai al II-lea a fost și prin Muzeul Zemstvei, instituție care a beneficiat în timpul construcției și de suportul său financiar. Pentru activitate rodnică și îndelungată în calitate de preparator și conservator al Muzeului Zemstvei Albina Osterman a fost menționată, în timpul vizitei țarului Nicolai al II-lea, cu o diplomă și un ceasornic de aur din partea Curții împărătești a Rusiei.
Următorul eveniment cu o bogată semnificație în viața primului custode al Muzeului Zemstvei s-a produs între 18-24 mai 1920, când Regele Ferdinand I a întreprins, după cum o descriu jurnaliștii vremii, o impresionantă călătorie în Basarabia, prima din vizitele Sale oficiale după Unirea din 1918 în provincia românească. Cu 24 de ani înainte, Ferdinand, pe atunci principe al României, împreună cu principesa Maria trecuseră prin Basarabia în drum spre Moscova, pentru a participa la încoronarea țarului Rusiei Nicolai al II-lea, care a avut loc la 14 mai 1895[5].
Vizita din mai 1920 a avut loc după un itinerar bine stabilit. Până a sosi în Basarabia Regele Ferdinand I a efectuat o escală de trei zile în Bucovina[6]. La 17-18 mai 1920 Regele Ferdinand a ajuns în Cernăuți și Hotin[7]. Miercuri, 19 mai 1920, Suveranul a sosit la Bălți, fiind întâmpinat cu căldură neobișnuită de către autoritățile orașului și mii de reprezentanți ai diferitor pături sociale din localitate și județ[8].
Fig. 3. Brevetul medaliei „Răsplata muncii pentru învățământ. Clasa I.” Oferit de Ferdinand I, Regele României Albinei Osterman, 6 iulie 1920.
Suita regală a ajuns în Chișinău la 20 mai 1920. Dimineață Regele și Regina României Mari au asistat la un Te Deum în Catedrala orașului. La Primăria municipală a avut loc o impresionantă recepție, căror le-au fost prezentate autoritățile locale și cele mai notabile personalități din Basarabia[9]. Regele României Ferdinand I, în aceeași zi a vizitat Muzeul, conferindu-i Albinei Osterman distincția „Răsplata muncii pentru învățământ” clasa I și semnul onorific „Răsplata muncii pentru 25 ani în serviciul statului”.[10] Astfel au fost recunoscute meritele acestei personalități marcante a culturii atât în perioada țaristă cât și pentru acest moment de cotitură în istoria țării.
La 21 mai 1920 Regele Ferdinand I și Regina Maria, însoțiți de întreaga suită au asistat la un parastas din Cimitirul eroilor. Spre finalul vizitei din Chișinău în incinta Sălii Eparhiale reprezentanții clerului din Basarabia au fost primiți de către înalții Suverani. La această ceremonie au asistat membri ai delegației guvernamentale, miniștrii plenipotențiari, reprezentanți ai autorităților civile și militare, membri ai corpului didactic, funcționari publici, veterani, studenți[11]. Cercetătorul Nicolae Cazacu menționează, că vizita Suveranilor României din mai 1920 în Basarabia, nu a fost un act izolat, ci unul istoric, determinat de întreaga dezvoltare politică și social-economică a Țării după Unirea din 1918, care a impulsionat benefic procesul de integrare a Basarabiei în sistemul administrativ al României[12].
Anii de căsnicie și de lucru împreună cu soțul său, Franz Osterman, și-au lăsat amprenta peste întreaga activitate de o viață a Albinei. Născut în Boemia, în 1844, pasionat de științele naturii, după terminarea studiilor medii acesta însușește bazele artei taxidermice, metodele de creare a colecțiilor științifice și tehnica fotografică în Praga. Mai apoi, timp de 10 ani a călătorit prin Austro-Ungaria, Germania și Rusia în calitate de artist și fotograf ambulant. Creează colecții ornitologice și entomologice, pe care le vinde diferitelor instituții.
În 1881 Franz Osterman ajunge în Basarabia și se stabilește cu traiul în Soroca, perfecționându-și măiestria și cunoștințele în domeniul de care era pasionat, implicând în această activitate și pe soția sa Albina[13]. În anul 1889 a participat la Expoziția agricolă și industrială din Basarabia organizată de Zemstva gubernială, cu o colecție de păsări, fiind decorat cu Medalia mare de argint. Odată cu organizarea Muzeului Zemstvei, Osterman a fost invitat să pună la punct o colecție taxidermică de păsări din Basarabia centrală.
Fig. 4. Soții Osterman în fața casei de lângă Muzeul Zemstvei din Chișinău (actualul bloc administrativ al MNEIN).
Soții Osterman devin preparatori atât de apreciați încât baronul Alexandru Stuart întemeietorul muzeului, îi angajează în cadrul noii instituții cultural-științifice. Acum cei doi soți ajung printre cei dintâi angajați permanenți ai instituției. În anul 1891, la propunerea baronului, Osterman este angajat custode și preparator al Muzeului Zemstvei, mutându-se cu traiul la Chișinău. A activat în această funcție până în 1905 creând valoroase colecții muzeale, elaborând diverse tehnologii de preparare a colecțiilor entomologice și a sistemelor de vase sangvine a animalelor vertebrate, care aveau o mare valoare didactico-științifică dovadă fiind atât dovezile documentare din rapoartele instituției cât și exponatele ce păstrează semnătura acestuia în depozitele dedicate științelor naturii.
În anul 1894, soții Osterman, au participat la Expoziția internațională de pomicultură și legumicultură din Sankt Petersburg cu o colecție a pomilor fructiferi și ai viței-de-vie fiind apreciată de specialiști din Rusia și alte țări europene. Franz Osterman a fost distins cu o Diplomă de onoare și cu o Medalie de aur, fiind recunoscut astfel ca unul din cei mai buni preparatori din Europa. În anul 1901 a participat la Expoziția internațională din nou în Sankt Petersburg, organizată în cadrul Congresului naturaliștilor și medicilor din Rusia, prezentând un șir de preparate din domeniul anatomiei, zoologiei, biologiei și embriologiei[14].
În anul 1900, Muzeul procură un aparat fotografic cu care Franz Osterman chiar din primul an realizează, în timpul expedițiilor prin Basarabia, o serie de 250 de fotografii etnografice și de gospodării țărănești, dintre care 130 pe cartoane și 30 pe diapozitive expuse în muzeu[15]. În anul 1902, au fost realizate încă 150 fotografii de peisaje naturale, ale uneltelor de lucru țărănești în timpul călătoriilor prin Basarabia[16]. Între anii 1903-1905 acesta execută mai mult 20 de fotografii din timpul construcției clădirii noului muzeu proiectat de arhitectul Vladimir Țâganco în stil pseudomauritan.
Mostrele prezentate de Osterman au avut succes enorm depășind cu mult preparatele expuse de diferite instituții și firme specializate din străinătate. În baza observațiilor de teren acesta a publicat lucrarea intitulată Preparate biologice ale faunei basarabene din Muzeul Agricol al Zemstvei din Basarabia, care conține caracteristica mediului ambiant și a modului de viață a 63 de specii de animale. Mai mulți ani a lucrat la un studiu dedicat păsărilor din Basarabia, care a fost publicată după moartea sa de către soția sa Albina, pentru comemorarea meritelor sale în cercetarea faunei.
Franz Osterman s-a numărat și printre inițiatorii creării Societății Naturaliștilor și Amatorilor de Științe ale Naturii din Basarabia devenind membru fondator al Societății. A contribuit la editarea Analelor Societății Basarabene a Naturaliștilor și Iubitorilor de Științe ale Naturii (în rusă: Труды Бессарабского Общества Естествоиспытателей и Любителей Естествознания) și a fost ales în comisia redacțională a acestei publicații periodice până la moartea sa în data de 14 noiembrie, 1905. A fost înmormântat la Cimitirul catolic din Chișinău[17].
Soții Osterman erau săraci. În căutarea unei existențe emigraseră - pereche de fotografi ambulanți din patria lor și se stabiliră în Basarabia, întâi la Soroca. Aici Franz își schimbă meseria, făcându-se croitor. Nu era însă o fire destul de stabilă pentru această îndeletnicire încât treptat-treptat, Albina a trebuit să-i ia locul, spre a câștiga, pentru amândoi, pâinea de toate zilele. Un iubitor al naturii, cum era Franz Osterman, nu se mulțumea doar cu atelierul de croitorie[18]. După cum putem deduce din exponatele ce se păstrează în sălile și în depozitele MNEIN, soții Osterman se interesau și făceau diverse experiențe în domeniul apiculturii, creșterii viermilor de mătase și chiar în domeniul meteorologiei. Preparatele naturalizate și cele umede executate de soții Osterman, cum ar fi sistemele sangvine și cele nervoase ale diverselor animale, ajungându-se până la cele umane, necesitau o vastă, și într-același timp amănunțită, cunoaștere în domeniul chimiei. Secretele până acum nedecriptate ale metodelor prin care aceste exponate au rămas până acum într-o stare de conservare de invidiat, câștigând diverse premii internaționale de-a lungul timpului, este dovada, am putea zice, a genialității lor.
Albina Osterman s-a născut pe 29 februarie 1856, în Wamberg, Bosnia. Ea a completat în permanență colecțiile zoologice create de soțul ei, inclusiv colecția de preparate corozive. Un merit deosebit îi revine în crearea colecției de mulaje a soiurilor de fructe și struguri, care se cultivau în Basarabia la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX, care s-a păstrat până astăzi, fiind executate cu o finețe deosebită. A pus bazele secției de industrie casnică și a colecției etnografice a MNEIN. A continuat completarea colecțiilor de fotografii inițiată de soțul său.
În perioada anilor 1903-1906 Albina Osterman a executat fotografii ale tipurilor de struguri moldovenești: Bicane, Chauch, Cinsaut, Cabernet, Chasselas dore, Pinot Mennier, Cornichon noir, Biesling, Malvoisie rose, De Candole, Souvenir de Congres, etc[19] În total au fost fotografiate 66 de soiuri de struguri fotografiile cărora și negativele pe sticlă se păstrează în depozitul de documente audiovizuale MNEIN. În afară de aceasta, în cadrul vizitei efectuate în Praga, au fost executate 13 fotografii etnografice și zoologice, 9 fotografii pe tematică zoologică din cadrul Academiei de Științe. A fost fotografiat, în aceeași vizită Muzeul etnografic din Berlin – 16 fotografii[20] .
În anul 1909, Raportul de activitate al Muzeului Zemstvei guberniale menționează că Albina Osterman, pe lângă crearea noilor grupe biologice și restaurarea celor vechi, gestionarea colecțiilor, se ocupa și de prepararea imaginilor fotografice. În Raportul din anul 1910 sunt menționate încă 40 de fotografii ce țin de viticultură, 16 fotografii de la Expoziția din Sankt Petersburg din 1902, 6 fotografii din Muzeul Industrial din Berlin și 10 fotografii din Muzeul Etnografic din Praga[21] .
În anul 1906, în baza colecțiilor create, participă la organizarea expoziției permanente a muzeului. Este unul din autorii Catalogului explicativ al Muzeului Zoologic Agricol și de Industrie Casnică a Zemstvei guberniale din Basarabia, care a văzut lumina tiparului în 1912. Cu contribuția Albinei Osterman în anul 1912 a mai fost publicat Albumul ornamentelor de covoare moldovenești și Notițe despre păsările din Basarabia (în limba germană).
Împreună cu soțul său, Franz Osterman, a participat la Expoziția agricolă și industrială din Basarabia, organizată la Chișinău în anul 1903. În anul 1913 reprezintă Basarabia la ediția a II-a a Expoziției de industrie casnică din toată Rusia desfășurată la Sankt Petersburg, prezentând o colecție de unelte pentru prelucrarea și vopsirea lânii, covoare, pânză de bumbac, lână și mătase, ștergare, costume populare, diferite articole meșteșugărești din lemn, papură, sorg, lozie, ceramică precum și o colecție de fotografii cu vederi din Basarabia. Piesele au fost selectate din toate județele, inclusiv și din patrimoniul Muzeului Zemstvei[22] .
În anul 1922 Albina Osterman a organizat în cadrul muzeului Secția de rechizite școlare, în care se confecționau pentru instituțiile de învățământ preparate din carton presat, preparate corozive, biologice, botanice și entomologice. În anul 1925 ea a prezentat o colecție de preparate la Expoziția generală și târgul de mostre, organizată la Chișinău, contribuind astfel ca Muzeul Național de Istorie Naturală din Chișinău să fie menționat cu Premiul Mare și cu Medalia de Aur. A fost membru al Societății Naturaliștilor și Amatorilor de Științe ale Naturii din Basarabia. A contribuit la crearea și completarea colecțiilor Muzeului ambulant școlar al Societății și a Muzeului Zemstvei din Bender.
Ilustrul savant și director al Muzeului Național de Istorie Naturală, Iosif Lepși, scria în 1936 despre Albina Osterman că sângele ei ceh i-a determinat și frumoasele ei însușiri. Hărnicie și tenacitate în tot ce întreprindea, demnitate în fericită unire cu o inimă milostivă: filantropie prin fapte, nu prin vorbe. Albina își avea pensionarii ei, săraci ce-și primeau, în anumite zile, darul pentru ca să-și poată alina foamea. Era pomana permanentă întru odihna de veci a răposatului ei soț Franz, originar și el din aceeași țară de oameni harnici și cinstiți. Iubirea semenilor era unul dintre cele mai nobile sentimente ale ei. Aparența severă ascundea bunătatea. O coajă aspră și dură, efectul vieții zbuciumate adăpostea o inimă caldă.
Adesea, Albina descria cum soțul său evada de la meseria lui temporară, și-și petrecea, cu arma la umăr timpul liber. În afară de armă își lua de multe ori și aparatul de fotografiat. „Desigur, pentru cei veniți dintr-o țară cu civilizație milenară, unde de mult natura primitivă fost modificată de mâna omului, Basarabia era un pământ virgin și neexplorat. Frumusețea, pământului moldovenesc a prins în mrejele sale pe cei ce aveau să conlucreze la îmbogățirea Muzeului de Istorie Naturală.” – mai scria Lepși [23].
Albina era severă cu sine, severă, deci, și cu alții. Conștiincios își făcea orele de lucru și cu spor. Era de admirat puterea și dorul de muncă al acesteia. Grijulie și econoamă, păstra cu sfințenie tot ce mai avea din vremuri mai îmbelșugate, ca și materialul nou ce i se încredința.
Din câte-și amintea Lepși, conservatoarea adeseori spunea în germană: „Sehen Sie, Herr Direktor, wie gut es ist, dass ich ein Hamster bin” (în traducere: Uite, Domnule Director, cât de bine este pentru mine să fiu hamster) când, totdeauna cu drag, oferea din dulapurile ei, Stat-în-Stat, vreo unealtă sau substanță ce lipsea colegilor de lucru. Meritele ei din trecut și prețioasele ei cunoștințe tehnice au justificat, deci, pe deplin cu toată vârsta ei înaintată să nu se propună pensionarea ei. Albina Osterman era sufletul muzeului. Ea cunoștea mai fiecare piesă din colecție. Perioada celor mai rodnici ani din viața Albinei au fost și cei mai prolifici din istoria instituției.
Albina Osterman a fost martoră la dezvoltarea muzeului de la înființare și până la încheierea perioadei de pură colecționare, a asistat și la începuturile organizării științifice. Nu i-a mai fost dat însă să vadă că instituția, la a cărei îmbogățire mâna ei a jucat un rol atât de precumpănitor, se va dezvolta și mai departe și va progresa din plin grație strânsei legături dintre, muzeu și cercetarea științifică. Încă în 1936 Lepși era sigur că „ceea ce Albina început, va fi continuat, iar ceea ce avea numai importanță locală, va depăși îngustele hotare de până acum, spre binele culturii și al Basarabiei. Tragerea de inimă cu care a muncit Albina Osterman, va fi și în viitor un îndemn pentru instituție.”
La Chișinău, în cadrul Muzeului Zemstvei, pentru o perioadă îndelungată de timp, a existat de asemenea un laborator fotografic. Primul gestionar al colecțiilor muzeale pe Franz Osterman, preparator și conservator, cunoscut și pentru activitatea sa fotografică a pus bazele colecției fotografice a muzeului. Soții Osterman au lăsat moștenire instituției unde a activat o bogată colecție de imagini pe plăcile de sticlă (negative fotografice) și pe hârtie fotografică încadrate în passe-partout. O parte din negativele pe sticlă ce s-au păstrat până acum sunt în format 13×18cm, însă există și plăci de dimensiunile 18×24cm, ceea ce duce cu gândul că Osterman folosea cel puțin două aparate de fotografiat, unul dintre ele prezente și într-una din fotografiile din cabinetul lui de lucru. După o lungă perioadă în care au stat în Depozitul Central al instituției, în 2010 au fost relocate în cutii noi, adnotate pe plicuri deosebite, acordându-li-se număr de inventar nou pentru registrele colecției de negative fotografice [24].
Această îndeletnicire a fost continuată pe parcursul timpului de mai mulți colaboratori remarcabili ai MNEIN. Soții Osterman au pus baza acestor colecții, incluzând în ea clișee ce surprind vederi ale localităților rurale și urbane, numeroase imagini etnografice ale drumurilor, podurilor și peisajelor culturale etc. Interesul muzeografilor pentru domeniul imaginilor fotografice a coincis cu răspândirea fotografiei științifice în Europa și în spațiul basarabean. Astfel, patrimoniul fotografic al muzeului constituie și acum o sursă relevantă în recuperarea istoriei fotografice basarabene și nu numai.
Asemeni primilor gestionari de colecții ai Muzeului Zemstvei, mulți oameni de cultură și de știință, preponderent în perioada interbelică, având acces deja la aparate fotografice de format mic, au început să-și înregistreze prestația în mod public sau privat. Imaginile fotografice au început să apară în publicațiile periodice sau au fost păstrate în albume de familie. Colecțiile de fotografii cumulate în albume ne prezintă o stare de fapt a societății timpului într-un context mai mult sau mai puțin extins din care putem trage concluzii deosebit de interesante.
Osterman și Stuart fiind printre inițiatorii creării Societății Naturaliștilor și Amatorilor de Științe ale Naturii din Basarabia au cutreierat spațiul dintre Prut și Nistru în cadru unor cercetări științifice documentate detaliat în Analele acestei Societăți. Astfel, în 1904 au fost organizate trei expediții: prima, pe 16 mai lângă Vadul lui Vodă, a doua și a treia, în satul Taraclia, la inițiativa baronului Alexandru Stuart care dorea o cercetare mai serioasă unde credea el că se pot face descoperiri paleontologice interesante, în primul rând ale hipparionului – un mamifer fosil înrudit cu caii actuali[25]. Imaginile executate în cadrul acestor expediții sunt considerate în prezent primele din cadrul cercetărilor paleontologice din spațiul pruto-nistrean.
Moștenirea lăsată posterității de Albina Osterman, nu numai prin exponatele muzeale ce țin de mediul științific, dar și de cel artistic reprezentat prin fotografiile realizate pe parcursul unei jumătăți de secol au făcut ca munca lor prolifică să nu fie în zadar. După mai mult de un veac imaginile păstrate de MNEIN au permis, prin intermediul unei vaste expoziții, să prezinte istoria celui mai vechi și bogat muzeu din regiune, care a cumulat și a păstrat patrimoniul întregului spațiu pruto-nistrean[26]. Anume fotografiile au consituit, după părerea noastră, elementul principal al expoziției prezentând faptul că opera acestor oameni de știință s-a păstrat într-o stare foarte bună în depozitele muzeului.
Din păcate, nu toate exponatele au avut așa o soartă. Intemperiile celui de-al Doilea Conflict Mondial au avut repercusiuni dramatice și asupra patrimoniului muzeal. Precum este și cazul exponatelor Muzeului bisericesc, evacuate din calea războiului în 1943 în România, și colecțiile MNEIN au avut parte de un destin tragic[27]. Până acum, din lipsa unor cercetări științifice serioase, încă nu este posibilă o evaluare exhaustivă a întregului volum al patrimoniului, colectat de primii preparatori ai Muzeului Zemstvei, l-a care s-a lucrat, a fost valorificat și care a fost înstrăinat sau, și mai rău, nimicit.
Fig.10. Albina Osterman în Grădina Botanică a Muzeului Zemstvei.
Meritele Albinei Osterman au fost înalt apreciate, pe tot parcursul vieții, atât de către marii demnitari de stat cât și de către colegii de lucru, iar mai apoi și de cei care au avut șansa de a lucra cu exponatele colectate sau semnate de ea. Însă până acum prea puțin din activitatea Albinei Osterman este cunoscută publicului larg. Consider că ar fi necesară promovarea cât mai activă a prin intermediul organizării unor conferințe tematice dedicate activității acestei personalități de prim rang, a unor expoziții de autor și publicații ce ar analiza și continua munca enormă în scopul salvării, conservării și promovării valorilor autentice naționale.
Albina Osterman a fost o personalitate culturală multilaterală vizionară, care întrecea cu mult realitățile timpului. Faptul că Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală a persistat atât de mult timp este, în mare măsură, și un merit al ei. Pe lângă organizarea activității muzeale și a celei de pură colecționare aceasta s-a implicat în cercetarea patrimoniului natural și al celui etnografic, mărturii fiind colecțiile pline de exponate ale muzeului din acele timpuri. Spectrul larg al exponatelor, din punct de vedere tematic, a făcut ca acastă instituție să fie mai mult de un secol principalul și cel mai mare muzeu din Basarabia.
Mihai DOHOT,
Universitatea VALAHIA, Târgoviște
Note:
[1] În prezent Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală (MNEIN)
[2] Elena Ploșniță, Muzeul basarabean în fluxul istoriei, Chișinău, Civitas, 1998, p. 23-37
[3] Constantin Gh. Ciobanu, Mihai Ursu, Evoluția rețelei muzeale din Republica Moldova, Chișinău, 2014, p. 16.
[4] Памятник Александру Первому в Кишиневе – символ свободы https://ru.sputnik.md/culture/ 20170408/12051898/aleksandr-pamiatnik-otkrytie.html (accesat la 14.01.2018)
[5] Б.А. Энгельгардт, Последняя коронация. Ист. повесть. Интербук, Таллин, 1990, стр.3; Жильяр П. Император Николай II и его семья. НПО «Мада», М., 1991, стр. 47.
[6] Maria, Regina României. Povestea vieţii mele, vol. II, Editura Eminescu, Bucureşti, 1991, p. 75.
[7] Ziarul Adevărul, 19 mai 1920.
[8] Gazeta Bălţilor, 1 iunie 1920.
[9] Ziarul Viitorul, 22 mai 1920.
[10] E. Ploşniţă, M. Ursu, Enciclopedia Muzeologiei din Republica Moldova, (Chişinău, 2011), p. 194.
[11] Ziarul Universul, 23 mai 1920.
[12] Nicolae Cazacu, Vizita Regelui Ferdinand I În Basarabia (18-24 MAI 1920), http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/2303/1/Cazacu_Nicolae_Vizita_regelui_Ferdinand.pdf (accesat la 14.01.2018)
[13] Mihai Ursu, Franz Osterman, Chişinău, 2004.
[14] А.Ф. Стуарт, Франц Францевич Остерман. Член-учередитель Общества Естествоиспытателей и Любителей Естествознания и первый хранитель Бессарабского Земского Mузея, 1844-1905. В: Труды Бессарабского Общества Естествоиспытателей и Любителей Естествознания, т. 1, часть 2, Кишинев, 1907.
[15] Отчет Музея Бессарабского Земства за 1900-1901 год, Кишинев, 1902, с. 7.
[16] Отчет Музея Бессарабского Земства за 1902 год, Кишинев, 1903, с. 17.
[17] E. Ploşniţă, Ursu M., op. cit., p. 195.
[18] I.Lepşi, Albina Ostermann (1856-1936), În: Buletinul Muzeului Naţional de Istorie Naturală din Chişinău, nr. 7, Chişinău 1936, p. 10.
[19] Отчет Музея Бессарабского Земства за 1903-1906 год, Кишинев, 1906, с. 26-28.
[20] Ibidem, с. 29.
[21] Отчет Музея Бессарабского Земства за 1910 год, Кишинев, 1910, с. 3.
[22] Gr. Vrabie, Câteva pagini glorioase din trecutul Muzeului Naţional din Chişinău, în: Viaţa Basarabiei, nr. 11-12, Chișinău 1936, p. 81-92.
[23] I. Lepşi, op. cit., p. 9.
[24] I. Lepşi, op. cit, p. 10.
[25] Н. Горонович, Остатки Гиппариона, (Hipparion mediteraneum Hensel) собранные вь с. Тараклии Бендерскаго уезда, // Труды Бессарабского Общества Естествоискателей и любителей естествознания, Том 1 часть 1, 1904/5-1905/6, Кишинев, Типо-Литография Ф.П. Кашевского, Пушкинская улица, 1906, с. IX, X, XI.
[26] Expoziția dedicată a 125 de ani de la întemeierea MNEIN din anul 2016.
[27] Ana Grițco, Vera Stăvilă, Pribegiile Muzeului Bisericesc din Chișinău după 1944 (După Jurnalul lui Paul Mihail), Muzeul bisericesc din Chișinău – geneză, împliniri, pribegii, conf. (2006, Chișinău), EcoEtnoMuseum, p. 33
Bibliografie:
1. Maria, Regina României. Povestea vieții mele, vol. II, Editura Eminescu, București, 1991.
2. Ciobanu C. Gh., Ursu M., Evoluția rețelei muzeale din Republica Moldova, Chișinău, 2014.
3. Grițco A., Stăvilă V., Pribegiile Muzeului Bisericesc din Chișinău după 1944 (După Jurnalul lui Paul Mihail), Muzeul bisericesc din Chișinău – geneză, împliniri, pribegii, EcoEtnoMuseum, Chișinău, 2006.
4. Ploșniță E., Ursu M., Enciclopedia Muzeologiei din Republica Moldova, (Chișinău, 2011).
5. Ploșniță E., Muzeul basarabean în fluxul istoriei, Chișinău, Civitas, 1998.
6. Ursu M., Franz Ostermann, Chișinău, 2004.
7. Ziarul Adevărul, 19 mai 1920.
8. Gazeta Bălților, 1 iunie 1920.
9. Ziarul Viitorul, 22 mai 1920.
10. Ziarul Universul, 23 mai 1920.
11. Отчет Музея Бессарабского Земства за 1900-1901 год, Кишинев, 1902.
12. Отчет Музея Бессарабского Земства за 1902 год, Кишинев, 1903.
13. Отчет Музея Бессарабского Земства за 1903-1906 год, Кишинев, 1906.
14. Отчет Музея Бессарабского Земства за 1910 год, Кишинев, 1910.
15. Vrabie Gr., Câteva pagini glorioase din trecutul Muzeului Național din Chișinău, în: Viața Basarabiei, nr. 11-12, Chișinău 1936.
16. Lepși I., Albina Ostermann (1856-1936), În: Buletinul Muzeului Național de Istorie Naturală din Chișinău, nr. 7, Chișinău 1936.
17. Горонович Н., Остатки Гиппариона, (Hipparion mediteraneum Hensel) собранные вь с. Тараклии Бендерскаго уезда, // Труды Бессарабского Общества Естествоискателей и любителей естествознания, Том 1 часть 1, 1904/5-1905/6, Кишинев, Типо-Литография Ф.П. Кашевского, Пушкинская улица, 1906.
18. Кондаков С. Н. Императорская археологическая комиссия // Юбилейный справочник Императорской Академии Художеств. 1764-1914 — СПб.: Товарищество Р. Голике и А. Вильборг., 1914.
19. Стуарт А.Ф., Франц Францевич Остерман. Член-учередитель Общества Естествоиспытателей и Любителей Естествознания и первый хранитель Бессарабского Земского Mузея, 1844-1905. В: Труды Бессарабского Общества Естествоиспытателей и Любителей Естествознания, т. 1, часть 2, Кишинев, 1907.
20. Энгельгардт Б.А., Последняя коронация. Ист. повесть. Интербук, Таллин, 1990, стр.3; Жильяр П. Император Николай II и его семья. НПО «Мада», М., 1991.
21. Cazacu N., Vizita Regelui Ferdinand I În Basarabia (18-24 MAI 1920), http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/2303/1/Cazacu_Nicolae_Vizita_regelui_Ferdinand.pdf (accesat la 10.06.2020)
22. Памятник Александру Первому в Кишиневе – символ свободы https://ru.sputnik.md/culture/ 20170408/12051898/aleksandr-pamiatnik-otkrytie.html (accesat la 10.06.2020)
Sursele imaginilor utilizate:
Fig.1. Albina Osterman. Fotoportret executat în atelierul L. Grabovski, Chișinău, anii `30, sec. XX. (Sursa: Buletinul Muzeului Național de Istorie Naturală din Chișinău, nr. 7, Chișinău 1936, p. 10).
Fig.2. Vizita țarului rus Nicolai al II-lea la Muzeul Zemstvei guberniale din Chișinău, 3 iunie 1914. (Sursa: oldchisinau.md).
Fig.3. Brevetul medaliei „Răsplata muncii pentru învățământ. Clasa I.” Oferit de Ferdinand I, Regele României Albinei Osterman, 6 iulie 1920. (copie) (Sursa: MNEIN).
Fig.4. Soții Osterman în fața casei de lângă Muzeul Zemstvei din Chișinău (actualul bloc administrativ al MNEIN). (Sursa: MNEIN Nr. Inv. 25549).
Fig.5. Torsul și scărmănatul lânii de către maicile din Mănăstirea Tabăra, Fotografie executată de Albina Osterman. (Sursa: MNEIN Nr. Inv. 41940-45)
Fig.6. Franz și Albina Osterman în Grădina Botanică a Muzeului Zemstvei. (Sursa: MNEIN Nr.Inv. 41940-52).
Fig.7. Albina Osterman împreună cu V. Bezvali, entomolog al Muzeului Zemstvei în Grădina Botanică a Muzeului Zemstvei. (Sursa: MNEIN Nr. Inv. 41940-50).
Fig.8. Franz Osterman în laboratorul său din Muzeul Zemstvei. (Sursa: MNEIN Nr. Inv. 41940-3).
Fig.9. Săpăturile paleontologice din Taraclia, sudul Basarabiei. Fotografie realizată de Albina Osterman. 1904. (Sursa: MNEIN Nr. Inv. 41940-57).
Fig.10. Albina Osterman în Grădina Botanică a Muzeului Zemstvei. (Sursa: MNEIN).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu